Scriptură și Isihasm (30)

Taina Crucii aduce cu sine schimbarea perspectivei asupra lumii, prin care se vindecă deficitul de participare al creației în raport cu Dumnezeu și cu propriul său logos și chip, făptura experiind starea iconică a unirii cu cele divine, prin împărtășirea de harul, pacea și milostivirea Sfintei Treimi: „Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume! Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă. Şi câţi vor umbla după dreptarul acesta, – pace şi milă asupra lor şi asupra Israelului lui Dumnezeu!” (Gal. 6, 14-16). Ascensiunea spre Dumnezeu a creației nu poate fi astfel realizată decât prin adâncirea corelativă a elementului chenotic, proprie dimensiunii crucii, ce face posibilă semănarea și rodirea prezenței lucrătoare în câmpul eshatologic al dragostei dumnezeiești: „Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi” (Gal. 6, 9).

Florin Caragiu