luni, 10 aprilie 2017

Scriptură și Isihasm (3)


Pe Muntele lui Dumnezeu, Horeb, Dumnezeu i se arată Proorocului Ilie Tesviteanul, spunându-i: „Ieşi şi stai pe munte înaintea feţei Domnului! Că iată Domnul va trece; şi înaintea Lui va fi vijelie năprasnică ce va despica munţii şi va sfărâma stâncile, dar Domnul nu va fi în vijelie. După vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi în cutremur; după cutremur va fi foc, dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de vânt lin şi acolo va fi Domnul” (III Regi 11-12). Adierea subțire, care este mediul simțirii prezenței lui Dumnezeu, închipuie tocmai dincolo de orice zbucium lumesc și forță dezlănțuită a naturii, dincolo de simbolizarea puterii divine copleșitoare, viața isihastă, intimitatea în raport cu cele mai presus de fire, respirația liniștită a sufletului viu, în care Dumnezeu cel iubitor se oglindește ca într-o icoană. Isihia este tocmai regăsirea tainei creației în care „Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor” (Fac. 1, 2), prin acea simțire înțelegătoare a conștiinței încălzite de razele harului divin.

Florin Caragiu

Niciun comentariu: