Scriptură și Isihasm (25)

Buna Vestire a Nașterii Domnului a fost adusă Sfintei Fecioare Maria de Sfântul Arhanghel Gavriil, care i-a spus: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri” (Luca 1, 35). Mergând apoi în vizită la Elisabeta, pruncul Ioan Botezătorul a săltat în pântecele aceleia la închinarea Mariei, şi „Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt” (Luca 1, 40-41), fericind-o pe Maica Domnului și binecuvântând-o pe ea și rodul pântecelui ei. „Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale” (Luca 1, 46-48).

Smerenia e „locul” sălășluirii lui Dumnezeu în creație, drept care icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în brațe a fost privită de sfinții părinți ai Bisericii drept poarta de acces în taina dumnezeieștii isihii. Sfântul Maxim Cavsocalivitul, rugându-se cu lacrimi Maicii Domnului înaintea icoanei sale, îi povestește sfântului Grigorie Sinaitul: „cum sărutam cu dor sfânta ei icoană, îndată am simțit în pieptul meu o căldură și o flacără ce venea din sfânta icoană, care nu mă ardea, ci mă răcorea și îndulcea și aducea în sufletul meu o mare străpungere a inimii. De atunci, părinte, a început inima mea să zică înăuntrul ei rugăciunea și mintea mea să se îndulcească de pomenirea lui Iisus al meu și a Născătoarei de Dumnezeu și să fie totdeauna cu pomenirea lor. și, din acel timp, n-a mai lipsit rugăciunea din inima mea. Iartă-mă!”.

Florin Caragiu