Scriptură și Isihasm (23)

Fundamentală în practica isihastă este conștiința stării înaintea lui Dumnezeu, ce poate fi susținută prin intermediul unui gest iconic. Ridicând mâinile la cer, Solomon se roagă lui Dumnezeu să păzească „legământul și mila” cu cei „care umblă cu toată inima lor” înaintea Sa (II Paralip. 6, 14). Ridicarea mâinilor către cer (vezi și gestul paradigmatic al Proorocului Moise în Ieș. 17, 12), plecarea genunchilor (II Paralip. 6, 13) sau îngenuncherea înaintea Domnului în rugăciune (Deut. 9, 25), postul și rugăciunea pentru iertarea păcatelor (Deut. 9, 25), ridicarea mâinilor spre binecuvântare (Lev. 9, 22), înfățișarea trupurilor „ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea cea duhovnicească” (Rom. 12, 1), pomenirea numelui Domnului și închinarea în lăcașurile Lui (Ps. 28, 2), ridicarea privirii spre cer și mulțumirea adusă lui Dumnezeu odată cu invocarea harului dumnezeiesc (Ioan 11, 41; 17, 1) ș.a. sunt forme ale gestului iconic de orânduire a așezării înaintea lui Dumnezeu cu conștiința faptului că „primim o împărăţie neclintită”, drept care, îndeamnă Sfântul Apostol Pavel, „să fim mulţumitori, şi aşa să-I aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu evlavie şi cu sfială” (Evr. 12, 28).

Florin Caragiu