Scriptură și Isihasm (20)

Isihia este taina pregustării împărăției lui Dumnezeu, care, transcenzând nevoile individuale firești în direcția activării condiției euharistice a creației și a înaintării în orizontul fericirilor, „nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt. Iar cel ce slujeşte lui Hristos, în aceasta este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni. Drept aceea să urmărim cele ale păcii şi cele ale zidirii unuia de către altul” (Rom. 17, 19). Sfântul Apostol Pavel le cere efesenilor să se silească a păzi „unitatea Duhului, întru legătura păcii” (Efes. 4, 3), fiind gata a vesti „Evanghelia păcii” (Efes. 6, 15).

Această dispoziție se naște în acord cu cele mai adânci imbolduri ale firii create, fapt ce își are expresia în plăcerea și bucuria ce o însoțesc: „Deci, fraţilor, bucuraţi-vă! Desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi” (II Cor. 13, 11). În fapt, căile înțelepciunii celei după Dumnezeu, Cel ce „nu este al neorânduielii, ci al păcii” (I Cor. 14, 33), „sunt plăcute şi toate cărările ei sunt căile păcii” (Pilde 3, 17).

Dumnezeul păcii este izvorul învierii lui Hristos, prin „sângele unui testament veşnic” (Evr. 13, 20), sau al iconomiei mântuirii ce ne așază în orizontul eshatologic: „Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos” (I Tesal. 5, 23).

Florin Caragiu