Isihia înseamnă în sens creștin liniște,
odihnă sau pace provenind din simțirea înțelegătoare a prezenței lui Dumnezeu.
În Sfânta Scriptură există numeroase exemple ce indică importanța regăsirii
unui mod de viață în care alcătuirea iconică a firii create să-și poată exprima
potențialitățile și menirea sa de unire cu cele dumnezeiești în mediul isihiei.
Sfântul
Apostol Petru îndeamnă: „Cel ce voieşte să iubească viaţa şi să vadă zile bune
să-şi oprească limba de la rău şi buzele sale să nu grăiască vicleşug; să se ferească de rău şi să facă bine; să
caute pacea şi s-o urmeze” (I Pt. 3,
10-11).
La
rândul său, Sfântul Apostol Pavel sfătuiește pe tesaloniceni: „să râvniţi ca să
trăiţi în linişte, să faceţi fiecare
cele ale sale şi să lucraţi cu mâinile voastre” (I Tesal. 4, 11). Iar romanilor
le cere rugăciunile: „ca să vin la voi cu bucurie
prin voia lui Dumnezeu şi să-mi găsesc liniştea
împreună cu voi” (Rom. 15, 32).
Sfântul
Apostol Ioan ne arată că odihna inimii exprimă iubirea lucrătoare prin fapte în
lumina adevărului: „Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta
şi cu adevărul. În aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi în faţa lui
Dumnezeu vom afla odihnă inimii
noastre” (I In. 18-19).
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu