luni, 27 martie 2017

Școala Martiriului (97)



Martirul creștin mărturisește despre Dumnezeu ca despre Viața dumnezeiască, ce dă chip și logos vieții create, și astfel îi imprimă o menire de împlinire prin participarea la taina Iubirii Treimice mai presus de fire: „Şi aceasta este mărturia, că Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică şi această viaţă este în Fiul Său” (I Ioan 5, 11). Martiriul astfel în esența sa este o „mireasmă a vieţii spre viaţă” (II Cor. 2, 16), o mărturisire a vieții după chipul ei, prin dumnezeiescul Har ce ne-a dăruit „toate cele ce sunt spre viaţă și spre bună cucernicie, făcându-ne să cunoaştem pe Cel ce ne-a chemat prin slava Sa şi prin puterea Sa” (II Pt. 1, 3). Este o preaslăvire a lui Hristos în trup, „fie prin viață, fie prin moarte” (Filip. 1, 20), întrucât prin îmbrăcarea hainei Duhului Sfânt ceea ce este muritor urmează „să fie înghițit de viață (II Cor. 5, 4), roada sa fiind „spre sfinţire, iar sfârşitul, viaţă veşnică” (Rom. 6, 22). Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat pentru ca omul viaţă să aibă şi din belşug să aibă” (Ioan 10, 10), iar împărtășirea cu Dumnezeiasca Euharistie se face izvor de viaţă veşnică” (Ioan 6, 54).

Florin Caragiu

Niciun comentariu: