Sfânta
Scriptură ne înfățișează taina prezenței în viața noastră a îngerilor lui
Dumnezeu, ce ne susțin în momentele noastre de cumpănă. Spune psalmistul: „Străjui-va
îngerul Domnului împrejurul
celor ce se tem de El şi-i va izbăvi pe ei” (Ps. 33, 7). Și: „îngerilor Săi va porunci pentru tine
ca să te păzească în toate căile tale” (Ps. 90, 11). Proorocul Ieremia
adeverește la rândul său cuvântul Domnului: „îngerul Meu cu voi este; El este cel care va purta grijă de viaţa
voastră” (Ierem. 1, 6). Schimbarea minții (metanoia)
unui om aduce bucurie îngerilor lui Dumnezeu (Lc. 15, 10). Sfântul Apostol
Pavel îi numește pe îngeri „duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru
cei ce vor fi moştenitorii mântuirii” (Evr. 1, 14). În pătimirile lor, sfinții martiri
au împropriat rugăciunea lui Iisus, ce a devenit astfel paradigmatică pentru
atitudinea creștină în fața marilor încercări ale vieții: „Părinte, de voieşti,
treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă” (Lc. 22,
42). Paradigmatică este și prezența îngerului ca urmare a rugăciunii: „Iar un
înger din cer s-a arătat Lui şi-L întărea” (Lc. 22, 43). Îngerul însoțește în
pustie pe poporul lui Dumnezeu în chipul unui stâlp de nor (Ieș. 14, 19), stinge
văpaia din cuptorul pătimirilor: „Iar îngerul
Domnului s-a coborât la Azaria şi la cei trei prieteni ai lui în cuptor şi a
stins văpaia” (Cântarea celor trei tineri 25), se înalță cu flacăra jertfei la
cer (Judec. 13, 20), se arată în rugul aprins ce nu se mistuia, preînchipuind pe
Hristos (Ieș. 3, 2). Îngerul ne este trimis înainte să ne păzească pe cale și
să ne ducă în pământul făgăduinței (Ieș. 23, 20), care este modul vieții
transfigurate prin părtășia la iubirea Sfintei Treimi. Îngerul răstoarnă așezarea
omului vechi, tulburând modul de viață egoist, apa preconcepțiilor și
deprinderilor ce ne înstrăinează de Dumnezeu, astfel încât conștiința să poată
primi lumina vindecătoare a harului divin (vezi In. 5, 4). Cutremurul ființei
în fața celui minunat (Judec. 13, 18) este o presimțire a tainei învierii, al
cărei vestitor e îngerul Domnului: „Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi
venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei” (Mt. 28, 2).
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu