Sfinții
asceți au profesat o formă de martiriu ce are la bază înfrânarea. Înfrânarea
este modalitatea fundamentală a unei medicini preventive a sufletului și
trupului. Înfrânarea înseamnă o viețuire cu măsură, cu hotar, ce reușește să
prevină alunecarea în patimi, și face voia noastră aptă să sesizeze și să urmeze
ușor, sprinten, fără rezistențe sufletești sau trupești, căile iconomiei divine.
De asemenea, exercițiul înfrânării, presupunând deprinderea renunțării senine,
ajută la o detașare fără regrete sfâșietoare de cele lumești și trecătoare, ce
ne pregătește o ieșire lină din această viață, ca un zbor întins spre Dumnezeu.
Înfrânarea ne ajută să nu ne aglomerăm viața, trupul și mintea cu lucruri de
prisos, să nu obturăm raza iubirii divine, ci să creem acel spațiu deschis,
vital, în care să primim lumina ei trezvitoare. Așa putem să păstrăm acea stare
a cugetului care, fie și bruiată de ispite și încercări, se poate menține la
distanță de pragul critic al umflării și revărsării pornirilor pătimașe.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu