marți, 3 ianuarie 2017

Școala Martiriului (67)


Patriarhul Avraam a fost cel ce a primit în casa lui, la stejarul lui Mamvri, Sfânta Treime în chipul a trei Oameni (Fac. 18, 2). Pogorârea dumnezeiască a fost răspunsul dat credinței și dragostei sale primitoare de străini. Prin credință a plecat din casa sa  și din pământul său, făcându-se el însuși ca un străin, prin credință a fost gata să jertfească pe unicul său fiu, cu o nebunie ce are drept unic sens de a oglindi și prefigura nebunia iubirii divine, care trimite pe Unicul Fiu dumnezeiesc în lume, să fie răstignit, pentru ca prin jertfa Lui să se mântuiască lumea. Străinul este pentru Avraam o icoană a lui Dumnezeu, Cel Care e prin excelență străin, fiind de natură necreată și dumnezeiască, și în același timp în mod esențial intim și familiar, prin chipul Său pecetluit pe ființa zidirii. Icoana reunește în mod paradoxal familiarul și străinul, cele de aproape cu cele neapropiate, creatul și necreatul, taina și descoperirea, asemănarea și distincția într-un trup” de condiție euharistică. Icoana revelează înrudirea de chip ce stă la baza acestei apropieri mai presus de fire între ființe de naturi diferite. Primirea de străini, iubirea de aproapele ca de sine însuși, este expresia unei simțiri înțelegătoare a lumii înscrise în icoana iubirii divine, purtând în sine sămânța Logosului ce îi conferă menirea de unire cu cele dumnezeiești.

Florin Caragiu

Niciun comentariu: