joi, 29 decembrie 2016

Școala Martiriului (61)




„Şi [Iacov] a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea. Apoi S-a arătat Domnul în capul scării şi i-a zis: ‘Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! (...) Iată, Eu sunt cu tine şi te voi păzi în orice cale vei merge’” (Fac. 28, 12-13, 15). Suirea și descinderea îngerilor însoțește dubla lucrare a harului lui Dumnezeu: pe de o parte pogorârea dumnezeiască, coborârea lui Dumnezeu la condiția de creație, și pe de alta transfigurarea zidirii, înălțarea ei la măsura chipului/logosului dumnezeiesc ce-l poartă în sine, prin părtășia la cele necreate. Creșterea omului în asemănarea cu Dumnezeu și împărtășirea dumnezeiască implică de asemenea o dublă lucrare (ascendentă și descendentă) a omului, ce închipuie iconic prin alcătuirea sa sufletească și trupească o „scară cu două trepte”. Astfel omul, apropiindu-se de Dumnezeu, se pogoară cu duhul la cele trupești pentru a le activa condiția euharistică, înălțând astfel cele trupești la măsura duhului, prin lucrarea harului divin ce pătrunde ființa celui alipit la Trupul înviat al lui Hristos.

Florin Caragiu 


Niciun comentariu: