duminică, 6 noiembrie 2016

Școala Martiriului (5)


Vedem la sfinții martiri maturitatea de a fi cu Dumnezeu și a se sprijini pe ajutorul Lui în momentele de grea încercare ale vieții lor. De multe ori, dovedim o lipsă de maturitate cedând nervos atunci când realizăm că nu suntem ajutați deși avem nevoie disperată de sprijin, când simțim indiferența lumii, când ne trezim loviți, atacați din toate părțile, când nu ne iese nimic. În loc să căutăm spre Dumnezeu și să ne adunăm puterile apelând la harul divin, se întâmplă să aruncăm vina pe cei din jur, să ne victimizăm, întrebându-ne de ce ni se întâmplă acestea tocmai nouă, să pasăm responsabilitatea, să ne înmulțim frustrările și angoasa. Și uneori ajungem chiar să ne confruntăm cu nevroze, depresii și tot felul de tulburări ce arată că suntem într-o fundătură a existenței, într-o stare de profund dezechilibru în care am nimerit datorită lipsei noastre de maturitate, de discernământ. Momentul maturizării duhovnicești este acela în care o persoană își ia crucea, cu alte cuvinte își asumă tot ce i se întâmplă ca fiind cuprins în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Și aruncându-și nădejdea spre El, îi urmează lui Hristos, purtând nu numai sarcinile sale, ci, atunci când are ocazia, ci și din ale semenilor săi. Fără să cârtească, fără să acuze destinul, fără să se autoflageleze pe sine sau să învinuiască pe alții. Ci doar cu încredințarea că Dumnezeu ne cercetează și lasă să se întâmple anumite lucruri doar pentru a scoate la lumină ceea ce este mai bun în noi.

Florin Caragiu

Niciun comentariu: