luni, 28 noiembrie 2016

Școala Martiriului (30)


Emblematică pentru chipul martiriului este figura lui Abel, cel ucis – tocmai de fratele său Cain – din invidie pentru viața sa curată și pentru darul său primit de Dumnezeu. De atunci și până astăzi această situație paradigmatică s-a tot repetat, ajungându-se în punctul în care un cunoscut părinte contemporan a afirmat că s-a ajuns în zilele noastre la o culme a fratricidului sub diferite forme. De la indiferență, nepăsare și invidie, neiertare, osândire și ură, privare de libertate, dominație și exploatare, până la felurite vătămări, atentate sau războaie, starea de spirit antagonistă ce separă și dezbină pe frați s-a multiplicat, atingând un punct culminant, manifestat printr-o accentuată înstrăinare de celălalt concomitentă cu o la fel de pronunțată înstrăinare de sine. Depășirea acestei crize profunde este posibilă prin ieșirea din starea de conflict, prin recursul la chipul și darul lui Dumnezeu ce unifică în sine și întreolaltă conștiințele, reînsuflețind intenționalitatea lor euharistică. Abia conștiința faptului că darurile sunt împărțite și încredințarea de purtarea de grijă iubitoare a lui Dumnezeu față de fiecare făptură ne fac atenți la taina familiei de creație sau la taina creației ca familie purtătoare a condiției filiale în raport cu Dumnezeu Creatorul. Realizând acest fapt, raportul dintre sine și alteritate se orânduiește iconic pe temeiul orizontului comun al împărtășirii dumnezeiești.

Florin Caragiu



Niciun comentariu: