Martori
la minunile dumnezeiești, sfinții martiri nu au adoptat vreo logică a
prestigiosului, a superiorității față de lume, ci, dimpotrivă, au înțeles că
acesta e firescul regăsit al creației: viețuirea cu și în Dumnezeu. Firea
noastră, devenită închisă în sine, își pierde naturalețea, se încarcă de
rezistențe și conținuturi explozive inconștiente, dublate de un întreg mecanism
de apărare și refulare ce o face să se simtă încorsetată, supusă
constrângerilor nu numai din afară, ci și din interior, dar odată deschisă
împărtășirii cu cele mai presus de fire, se regăsește pe sine așa cum a creat-o
Dumnezeu, bună foarte, respirând libertatea duhului. De aceea harul dumnezeiesc
e mediul cel mai prielnic dezvoltării firii create în direcția logosului ei,
deci în acord cu propria identitate iconică.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu