vineri, 9 septembrie 2016

Frumusețea lucrurilor ultime (90)





În cazul unor lucruri firești, abia un deficit sau o disfuncție ne fac conștienți de ele și de importanța lor vitală. În ceea ce privește relația noastră cu Dumnezeu, se întâmplă tocmai invers: abia prezența Lui, conștientizată, ne face să-i percepem lipsa, să realizăm nevoia arzătoare de El, să sesizăm cu alte cuvinte distanța, de netrecut pentru noi, însă inexistentă pentru Iubirea dumnezeiască atotțiitoare. În fapt, distanța resimțită de noi în raport cu Dumnezeu nu este una metrică (distanța dintre noi și Dumnezeu este infinită, pe când distanța dintre Dumnezeu și noi e nulă!), ci metanoetică. Altfel spus, accesul conștient la prezența lui Dumnezeu în inima noastră e făcut cu putință prin schimbarea minții (metanoia), cea prin care asimilăm lăuntric icoana iubirii dumnezeiești.

Florin Caragiu


Niciun comentariu: