joi, 1 septembrie 2016

Frumusețea lucrurilor ultime (76)


O apă stătută, fără alte surse de împrospătare, devine un mediu nefavorabil vieții. Ea are nevoie fie de surse subterane (izvoare), fie de o curgere care să-i primenească și să-i înnoiască mereu conținutul. La fel, viața noastră psihică are nevoie de comunicări primenitoare și înnoitoare. Prin rugăciune și împărtășire cu Sfintele Taine se deschide tot mai mult spre primirea harului divin și improprierea iubirii lui Dumnezeu. Prin comunicarea cu natura capătă energie vitală și o revigorare a condiției euharistice, iar prin comunicarea duhovnicească pe care o poartă cu semenii și cu ființele îngerești află de asemenea o împrospătare a vieții, precum și o sporire în consistența sa relațională și dialogală. Armonizarea cu iconomia divină ce poartă spre orizontul eshatologic curgerea temporală, integrarea experienței personale și a trecutului comunitar, precum și a pregustărilor viitorului, în eflorescența clipei, constituie o altă sursă de schimbare a minții (metanoia).

Florin Caragiu




Niciun comentariu: