Demonul
slavei deșarte a sfărâmat multe destine. Vezi adesea câte o persoană foarte
înzestrată, debordând de talent, al cărei parcurs se stinge ca o flacără
înăbușită, din pricina indiferenței din jur, a tot felul de invidii, a lipsei
de apreciere și chiar descurajărilor cinice venite din toate direcțiile. Nici
măcar cei apropiați nu sunt în stare să vadă potențialul ascuns în acel om. Ce
să mai vorbim despre grupulețele de interese care nu fac toată ziua decât să-și
urmărească propriile scopuri derizorii, cernând în sita intereselor lor
meschine și a gusturilor îndoielnice, mediocre tot rodul creativității umane.
În
măsura în care urmărești aprecierea celorlalți, laudele și onorurile lor,
situarea pe scara degrabă schimbătoare a ierarhiilor sociale, într-un cuvânt,
slava deșartă a lumii, fie te modelezi cameleonic după gusturile de moment ale
formatorilor de opinie și mai-marilor zilei, având șanse bune să devii mediocru
asemenea lor, fie te descurajezi și îți înăbuși singur propria creativitate.
S-a
vorbit în acest sens de multe ori despre singurătatea marilor creatori. Ei nu
au căutat să devină mari în ochii celorlalți, adaptându-se la măsurile vremii,
ci au luat-o înaintea timpului lor, în chip vizionar, ca și cum s-ar fi aflat
înaintea lui Dumnezeu. Au tins către măsura dumnezeiască a creativității și
s-au călăuzit după conștiința lor ce a filtrat ea opiniile lumii în lumina
harului divin, verificându-se prin confruntarea cu părerile unor oameni aleși.
Cuvintele,
gândurile și faptele unor asemenea oameni sunt scrise direct în Cartea Vieții, și
chiar dacă n-ar apuca să le vadă, să le audă, sau să le citească nimeni, ele
stau întipărite acolo cu litere de aur, răspândindu-și în mod nevăzut influența
benefică, tămăduitoare asupra întregului cosmos.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu