„Urma scapă turma”... Înțelepciunea populară a surprins admirabil
faptul că încărcătura unui destin colectiv cu tarele și poverile lui genetice
se concentrează în urmași. Ei se nasc nu doar ca purtători ai crucii
moștenirilor genetice, ci, prin milostivirea și purtarea de grijă a lui
Dumnezeu, cu înzestrările menite a alina și împăca deficiențele și bolile
ascunse ale arborelui genealogic.
Iconomia lui Dumnezeu orânduiește o cale
de rezolvare prin urmași a problemelor moștenirii de neam. Este o șansă de
vindecare a arborelui genealogic care constituie, în ultimă instanță,
oportunitatea restabilirii prin iubire, ce transcende diviziunile spațiale și temporale,
acționând în ambele sensuri ale timpului.
De aceea, a avea îngăduință, răbdare,
solicitudine și o grijă învăluitoare față de bătrânii noștri ține tocmai de
această menire recuperatoare a omului, de a activa darul dumnezeiesc al
filiației, de a reface prin dragoste memorialul decăzut al familiei personale și
cosmice în genere.
Paradoxal, a avea grijă de trecutul
nostru și de cei mai în vârstă dintre noi este o investiție sigură în viitorul
nostru, pentru că îngrijindu-ne și salvându-ne rădăcinile din care ne tragem
seva putem să creștem spre cer, realizând că iubirea însăși ne situează în proximitatea
evenimentului eshatologic, ce ne atrage spre împlinire.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu