vineri, 12 august 2016

Frumusețea lucrurilor ultime (45)



Trezia presupune să nu lași comunicarea să devină monolog, să nu îngădui substituirea chipului celuilalt, a centrului său de subiectivitate și personalitate printr-o imagine pe care s-o poți manipula prin propriile gânduri, cu alte cuvinte să eviți să înlocuiești icoana autonomă și teonomă a alterității cu o imagine-păpușă ale cărei răspunsuri sunt interpretate tot de tine, filtrate de părerile tale preconcepute despre respectiva persoană, sau de tiparele fixe ale unor prejudecăți ce blochează comunicarea reală, flexibilă, empatică, transparentă, mediu al afirmării reciprocității.
A respecta taina chipului lui Dumnezeu din om înseamnă a nu localiza imaginea unei persoane prin propriile fixații mentale, conform grilei prejudecăților, așteptărilor, pretențiilor și proiecțiilor tale, ci a lăsa comunicarea să respire, altfel spus să rămână un sistem deschis, un organism viu, care să permită transmisiile semnificative în ambele sensuri.
Din cauza multelor dezamăgiri și căderi se pierde treptat încrederea în autenticitatea dragostei. Intervin blazarea și cinismul, ce aduc cu sine o deprimare generală generată de neîncrederea funciară în însăși posibilitatea dragostei.
În ciuda aparențelor, a iluziei acestei imposibilități care dictează simțământul dominant de eșec ce colorează într-un cenușiu dezolant viața noastră, taina credinței ne învață acest fapt fundamental, faptul că dragostea este cu putință și poate în orice moment reînvia, poate renaște din propria cenușă ca un dar al iubirii dumnezeiești, gratuit asemenea vieții înseși. Acesta este în fapt rostul germinativ și elpidic al credinței: de a ne deschide orizontul și a ne încredința de posibilitatea dragostei, de  ne șopti în inimă revelația că la Dumnezeu toate sunt cu putință celui ce crede, inclusiv minunea dragostei, chiar dacă omul pare zidit în neputința sa.
Dragostea, la rândul ei, potențează credința, putința de a muta munții împietririi noastre lăuntrice, după cum a spus un părinte duhovnicesc: „Asta e toată taina credinței: Iubesc, deci cred”.

Florin Caragiu



Niciun comentariu: