„Înălţându-Se
prin dreapta lui Dumnezeu şi
primind de la Tatăl făgăduinţa
Duhului Sfânt”, Hristos „L-a revărsat pe Acesta” (Fapte 2, 33), dăruindu-ne „duhul
înţelepciunii şi al descoperirii, spre deplina Lui cunoaştere” (Efes. 1, 17).
Descoperirea
Sfintei Treimi revelează pe Dumnezeu ca familie dumnezeiască a iubirii ce dă chip
omului și creației, făcându-le părtașe în Hristos tainei filiației – „mai
înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin Iisus
Hristos, după buna socotinţă a voii Sale” (Efes. 1, 5).
Omul
și natura întreagă poartă în sine pecetea iconică a filiației, pe care o
transmit în taina nașterilor de creație. Cunoașterea lui Dumnezeu are o
profundă consistență participativă, fiind deopotrivă un rod al Învierii lui
Hristos, prin care am fost născuți din
nou, „spre nădejde vie” (I Pt. 1, 3). Taina voii lui Dumnezeu spre iconomia
plinirii vremilor este ca „toate să fie iarăşi unite în Hristos, cele din
ceruri şi cele de pe pământ – toate întru El” (Efes. 1, 10).
Revelația
Sfintei Treimi descoperă modul de viață dinlăuntrul Dumnezeirii și, mai mult, chipul
însuși al vieții dumnezeiești, chipul iubirii ce înseamnă a trăi viața
celuilalt. Taina creației și a îndumnezeirii ei este aventura însăși prin care
Dumnezeu, întrupându-Se, asumă chipul și viața făpturii și zidirea, la rândul
ei, primind pecetea Duhului Sfânt, capătă putere de Sus, împropriindu-și modul
de viață dumnezeiesc, arvuna vieții veșnice.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu