luni, 6 aprilie 2015

să vorbim despre un lucru cât mai simplu





cum ar fi despre moarte,
când trăsăturile lucrurilor din preajmă se topesc
lângă fața ta.

încet-încet, se stinge flacăra umbrei,
urma glasului se pierde în aer,
pe plaja de întuneric surpată în sine.

iar tu, ca un tăietor de lemne cu o secure
lovești la rădăcina gândului,
așteptând să cadă trunchiul uriaș crescut
în mintea ta ani și ani. 

mereu ai visat să dormi pe tare -
ceva în care seva să înainteze ușor,
peste care să-ți întinzi oasele
și să asculți cântecul depărtării.

Niciun comentariu: