miercuri, 28 ianuarie 2015

Serile Sinapsa cu Svetlana Cârstean, Domnica Drumea și Miruna Vlada





“Floarea de menghină” a Svetlanei CÂRSTEAN transcrie onirograma unei sensibilități claustrate în labirintul unui sistem totalitar, în care aerul de înstăpânire a convenției devine irespirabil și, ca o supapă a comunicării blocate, fantasmaticul se țese abia simțit peste locul dezgolit al traumei. Sub imperiul fricii, erosul înăbușit secretă în apărarea sa reveria, declanșând clivajul imaginii lumii.

Florin Caragiu

Refăcând “drumul pașilor de peste zi”, Domnica DRUMEA ne vorbește în poemele sale despre o fragilitate dureroasă, despe “amintirea ca o rană” sub “soarele ca o incizie pe cerul de iarnă”, cu alte cuvinte despre imposibila expulzare din propria sensibilitate care sparge în cioburi oglinda ce ne arată întregi. În acest fel, poezia ne aduce aproape de moarte, acolo unde puritatea “poate lua orice formă / și tot ea o poate distruge”. Alternanța cald-rece creează senzația de convulsie și frison, întru care spațiul însuși al fracturii existențiale e locuit de jubilația anticipării morții a “ceea ce a fost mort în mine”.

Florin Caragiu

“Cea mai bună dintre lumile imposibile”, țesătura destrămată de război a realității pe care o trăiește Miruna VLADA în “Bosnia. Partaj” face să pulseze în miezul ei dur adevărul constituirii ei în conștiință, odată cu realizarea faptului că atunci “când nu mai iubim, suntem lăsați în paragină”. Un “nimic la scara istoriei”, imaginile dramelor personale reflectând scindarea de personalitate a unei lumi, afacerile ei cu “lacrimi și sânge”, expulzarea firescului, rămășițele... “spun totul despre speranță”.

Florin Caragiu

Niciun comentariu: