vineri, 10 octombrie 2014

chenoză

















te-ntorci la cea mai veche-ndeletnicire a ta – suferința.
aștepți să se curme, descurcând gândul.
nodurile bine strânse dispar sub degetele răzbătătoare
ale rugăciunii – dezlegată-i risipa:
fiecare-nțelege ce vrea – o parte din corp,
o mână ruptă, de pildă, își mută bun-simțul din a face-n a fi.
trage spre sine dorința, ca o aproximare prin lipsă
a trezei absențe, ce, prinsă-n cârlig, scutură teama.
într-o clipită, care mereu îți scapă, te pierzi și te vindeci.


Niciun comentariu: