vineri, 22 august 2014

despărțire





să conduci la groapă un prunc
e ca şi cum te-ar împinge vederea
să preschimbi mersul lumii.

în miezul zilei
noaptea vine pe vârfuri.

îl sărută pe frunte,
pune un deget pe buze,
te trage afară din tine,
arătându-ţi răni
în care pulsează lumina.

nu ştim ce e moartea,
nu găsim viaţa.
lacrimile ni se învălmăşesc,
ne apropie unul de altul.

îşi face veacul în noi o absenţă
ce nu se şterge –
ce poate să vindece.

Niciun comentariu: