la amiază

prin perdeaua de vapori fini

chipul tău alungă plictisul zilei

timpul trece prin noi

ca o rază prin camera obscură

zgomotul străzii se estompează

în acest gol potopit

o arcă duce viii și morții

se spune că în clipa de pe urmă

revezi fulgerător totul

acum la ralanti

din fiecare nume topit pe buze

țâșnește un fascicul de imagini

împreună sunt clipa cu o mie de fețe

suntem copiii foamei

servim o porție de viață

dăm zoom

pe ochiul milostiv al Domnului

privind cu împăcare

furtuna ce face din crengile subțiri

bice