adevărat zic

Nimeni nu știe când a înviat Hristos

Dar toți știu când a pogorât la iad

Pentru că deși nu înțeleg cum

Li se vede pe față                                                  

Înainte ca lumânarea de Paști să se aprindă

Bâiguie pe chipul lor focul

Unei mulțumiri pe care nu se pricep s-o exprime

Și aerul le iese pe gură

Cum ar sufla spre un perete fără simțire aici

Și de cealaltă parte a lui

S-ar înclina noaptea spre zi

Și cum a spus un poet – “Doamne, ce prăpădiți suntem

Și ce ne mai iubim” – singurul lucru pe care-l mai pot face

E să iasă din starea lor mohorâtă

Încă legați cu feșele timpului

Și să spună: “Adevărat” în fața unui lucru

Despre care au crezut mereu greșit

Că e o fugă de moarte