marți, 11 septembrie 2012

lovind anii


 

un tremur al corpului te face să scapi
paharul de sticlă. o uşoară nelinişte
se-mprăştie pe gazonul proaspăt tuns.
în depărtare, blocuri se leagănă-ncet:
celulele tale plutesc pe unda unui grav sunet.
aştepţi la fileu mingea iute, zburând cu efect.
loveşti aerul cu siguranţa celui ce punctează,
te ştergi cu prosopul pe frunte, pe piept.
racheta din mâini îţi alunecă. te-aşezi pe scaun
şi vezi ca prin ceaţă zdrenţele roşii
întinse pe cer: va fi frumos mâine, îţi spui,
şi făgăduinţele nopţii te ţin un timp nemişcat. 

Niciun comentariu: