păianjenul dansează pe sârmă.
sunt lucruri care încă nu au un nume
şi nu se adaptează pedalei
omului sigur pe sine.
în fiecare semen căzut
e o lumină ce nu poate fi batjocorită
pentru că Dumnezeu e deja acolo,
legându-i rănile.
ah, acea privire de orb
a celui care crede că ştie cum este
un alt om, înainte de a-l iubi aşa cum e el
şi a umple de un nelămurit fior numele-i!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu