marți, 29 mai 2012

la mare



înoţi din toate puterile,
dar un curent te împinge spre larg
şi cu cât te zbaţi mai mult
ţărmul se-ndepărtează.

soarele s-a răcit pe cer,
oamenii privesc neputincioşi de pe plajă
cum o voinţă de fier e covârşită.

corpu-i o rugăciune fără cuvinte –
marea se opreşte o clipă s-asculte
şi îndată ajungi la mal.

stai zile întregi în pat cu febră.
tremuri în miezul verii – ai văzut
moartea cu ochii şi nu vrei să uiţi
că Dumnezeu te iubeşte.


Niciun comentariu: