duminică, 31 octombrie 2010

Sfântul Grigorie de Nyssa, "Despre viaţa lui Moise" (IV)


„Existând de mai înainte ca necreat”, acelaşi cort văzut în duh de Moise primeşte „alcătuire văzută, făcându-se creat” (p. 129). Este însăşi taina credinţei, ce spune că Unul Născut, Care era mai înainte de veacuri, S-a întrupat. „Şi-a fixat între (în) noi cortul Său” spre a ne restaura, căci „prin lipsă de voinţă ne-am stricat fiinţa”, ajungând (ca) „în afara ei” sau, altfel spus, abătându-ne de la raţiunea ei. Denumirea de „cort” vine şi din aceea că trupul apare alcătuit „din cele patru stihii”, trupul fiind în înţelegerea apostolului Pavel „catapeteasma cortului de jos”, iar Hristos cel întrupat „cuprinde în Sine totul”, în trupul Său locuind „plinătatea dumnezeirii” (pp. 129-130).
Cât priveşte cele din interiorul cortului, „stâlpii înălţaţi, strălucitori de poleiala argintie şi aurie, verigile şi heruvimii care acopereau cu aripile lor chivotul şi celelalte” închipuie „Puterile mai presus de lume (...) care, din voia dumnezeiască, susţin toate (...), slujind celor ce vor primi mântuirea” (p. 131). Ele sunt „contemplate în cort”, adică în Unul-Născut, deoarece „întru El au fost făcute toate cele văzute şi cele nevăzute, fie Scaunele, fie Stăpâniile, fie Începătoriile, fie Domniile, fie Puterile” (cf. Col. 1, 16). Heruvimii ce „acoperă cu aripile lor tainele ascunse în chivotul legii” desemnează „Puterile ce se contemplă în jurul firii dumnezeieşti, pe care le-au văzut Isaia şi Iezechiel” (pp. 131-132).
Chivotul legământului închipuie „necuprinsul contemplat al celor ascunse şi negrăite”, iar braţele sfeşnicului „ce se înalţă ca nişte ramuri dintr-o singură tulpină” înfăţişează „razele de multe feluri ale Duhului, care împodobesc acest cort, cum spune Isaia, împărţind în şapte iluminările Duhului” (p. 132).
„Acoperământul împăcării” trimite la „Cel pe care Dumnezeu l-a pus împăcare pentru sufletele noastre”, iar jertfelnicul şi altarul tămâierii arată „închinarea adusă neîncetat în acest cort de către cele cereşti”, care e „jertfa bineplăcută lui Dumnezeu” şi „buna mireasmă a rugăciunii” (p. 133). În ce priveşte „pieile vopsite în roşu şi ţesăturile din păr”, primele închipuie sângele pătimirii mântuitoare, pe când părul, care „în trupul omului este fără simţire”, e chipul morţii (ibid.).
Dacă gândim la cortul de jos, stâlpii săi, sau ai Bisericii, sunt „slujitorii tainei dumnezeieşti”, numiţi de Scriptură apostoli, învăţători, prooroci; aici se aduce neîntrerupt, „dimineaţa şi seara, jertfa de laudă şi tămâierea rugăciunii” (pp. 133-134).
Spălătoarea închipuie „apa tainică” prin care cei ce cred „se curăţesc de întinăciunea păcatelor”, spălători fiind „toţi cei ce, făcându-se părtaşi de darul Duhului, fac harul lucrător” (pp. 134-135); „curţile care, legate între ele, împrejmuiesc cortul” descriu, după spusele lui David Proorocul („Cel ce aşezi ca hotare ale Tale pacea”) „paşnica unire în cuget a celor ce cred” (p. 135). „Pielea vopsită în roşu şi ţesăturile din păr” arată, de asemeni, „viaţa în feciorie” cu nevoinţa ei trupească (p. 136). Căci prima înseamnă „omorârea trupului păcatului”, prin care se dobândeşte neprihănirea şi „harul Duhului Sfânt înfloreşte în oameni”, iar ţesăturile din păr, „vieţuirea aspră prin înfrânare, prin care se înfrumuseţează în mod deosebit cortul Bisericii” (p. 135).


Florin Caragiu

(va apărea în "revista Sinapsa")

Vezi şi:

Sfântul Grigorie de Nyssa, "Despre Viaţa lui Moise" (I).
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Despre Viaţa lui Moise" (II)
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Despre Viaţa lui Moise" (III)
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Despre Suflet şi Înviere" (I).
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Despre Suflet şi Înviere" (II).
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Marele Cuvânt Catehetic" (I)
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Marele Cuvânt Catehetic" (II).
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Împotriva lui Eunomie";
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Despre Fericiri";
Sfântul Grigorie de Nyssa, "Despre Feciorie"

Niciun comentariu: