miercuri, 26 iulie 2017

spărtură în nori



oboseala e o apă curgătoare
peste care plutesc ca o frunză desprinsă.

s-au întâmplat lucruri ce dau de gândit,
frumoase, triste, înspăimântătoare,
am fost martorii lor și am pus totul în inimă
aceste șocuri electrice
din care ne trezim cu mintea clară
și peste toate, cu inexplicabilul simțământ
că odată cu împuținarea puterilor
câmpul de posibilitate al vieții crește indefinit.

e ziua în care sfântul fără de arginți
ne-a privit sub cupolă
și florile au tremurat de fericire.

una peste alta s-au adunat anii și noi, ca uleiul,
am rămas deasupra,
consumați de flacăra propriei arderi,
ușor legănați de acest cutremur al ființei
ce scapără cum ar țâșni din icoană.



marți, 25 iulie 2017

ploua cu găleata



a venit împreună cu noi pe autostradă
ne-am întrecut cu ea
a învins dorința ei de a ne spăla 
amintirile merg până în pânzele albe
tăiate de o rană târzie
timpul schimbă benzile între coperți
când am coborât din mașină cerul a plâns pe mine
un melc mi-a luat calea
lăsând o dâră pe talpa ridicată



luni, 24 iulie 2017

pe străzile roșii muzica explorează noi teritorii




dimineața începe de la colțul privirii
în acest oraș nu ne cunoaște nimeni
prin aburul ceaiului se-ndepărtează visele

iubirea e un nod sălbatic
ce ne leagă de tot ce atingem
simțim în noi răsucirile lumii
ca pe un prunc nenăscut

frunza încă nedeschisă a palmierului
e un cornet de lumină în care gândul se pierde
ieșim pe străzile pictate cu viață